Bazele credinței Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea —
fundamentate exclusiv pe Sfintele Scripturi
Doctrina despre Scripturi
1 credință
1.
Sfânta Scriptură
Sfânta Scriptură, Vechiul şi Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie divină, prin oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris mişcaţi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu i-a încredinţat omului cunoştinţele necesare în vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii Sale. Ele sunt norma pentru caracter, criteriul de verificare pentru experienţă, revelarea supremă a doctrinelor şi relatarea demnă de încredere a intervenţiilor lui Dumnezeu în istorie.
Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, autoritatea supremă în materie de doctrină, experiență și viață creștină.
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
Fiindcă nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
Spirit of Prophecy
“Biblia este propria ei interpret. Scriptură trebuie comparată cu Scriptură. Studentul ar trebui să învețe să privească Cuvântul ca un întreg și să vadă relația dintre părțile sale.”
Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o unitate a trei Persoane coexistând din veșnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscător, mai presus de toate și pretutindeni prezent. El este infinit și mai presus de înțelegerea umană, dar cunoscut totuși prin faptul că li S-a descoperit oamenilor. El este pentru totdeauna demn de închinare, adorare și slujire din partea întregii lumi create. (Deut. 6,4; Matei 28,19; 2 Cor. 13,14; Ef. 4,4-6; 1 Petru 1,2; 1 Tim. 1,17; Apoc. 14,7)
Există un singur Dumnezeu în trei Persoane coeterne: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Stăpânul întregii lumi create. El este drept şi sfânt, milos şi îndurător, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie. Calităţile şi capacităţile manifestate în Fiul şi Duhul Sfânt sunt, de asemenea, manifestări ale Tatălui.
Dumnezeu Tatăl este Creatorul iubitor, Sursa și Susținătorul întregii creații, plin de har și credincioșie.
Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
Spirit of Prophecy
“Tatăl cel veșnic, Cel neschimbător, a dat pe singurul Său Fiu, smuls din sânul Său, pentru ca El, luând asupra Sa natura omenească, să poată mântui pe orice om care crede în El.”
Dumnezeu Fiul cel veşnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile, prin El se face cunoscut caracterul lui Dumnezeu, se aduce la îndeplinire salvarea omenirii şi lumea este judecată. De-a pururi Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost conceput de Duhul Sfânt şi născut din fecioara Maria. El a trăit şi a fost ispitit ca orice fiinţă umană, dar a exemplificat în viaţa Lui, în mod desăvârşit, neprihănirea şi iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, a manifestat puterea lui Dumnezeu şi a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel Făgăduit de Dumnezeu. De bunăvoie, a suferit şi a murit pe cruce pentru păcatele noastre şi în locul nostru şi a fost înviat din morţi, S-a înălţat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în favoarea noastră. El va reveni în slavă pentru a aduce eliberarea finală a poporului Său şi restaurarea tuturor lucrurilor.
Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos, prin care toate lucrurile au fost create și mântuirea este împlinită.
Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile.
Spirit of Prophecy
“În Hristos este viața originală, neâmprumutată, nederivată. 'Cine are pe Fiul are viața.' Divinitatea lui Hristos este asigurarea credinciosului cu privire la viața veșnică.”
Dumnezeu Duhul cel veşnic a fost activ împreună cu Tatăl şi cu Fiul în lucrarea de creare a lumii, de întrupare şi de răscumpărare. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viaţa Domnului Hristos cu putere. El atrage şi convinge oameni, iar pe aceia care răspund, îi înnoieşte şi îi transformă după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl şi de Fiul spre a fi totdeauna alături de copiii Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da mărturie despre Hristos şi, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.
Duhul Sfânt a fost activ la creație și răscumpărare, inspirând Scriptura, împuternicind Biserica și transformând credincioșii.
Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.
Spirit of Prophecy
“Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar dezbrăcat de personalitatea umană și independent de aceasta. Fiind împiedicat de natura umană, Hristos nu putea fi personal în fiecare loc. De aceea era în interesul lor ca El să plece de la ei pentru a le trimite Duhul ca înlocuitor.”
Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor și a exprimat în Scriptură raportul autentic al activității Sale creatoare. În șase zile, Dumnezeu „a făcut cerurile și pământul” și toate ființele vii de pe pământ și S-a odihnit în ziua a șaptea a acelei prime săptămâni. În acest fel, El a instituit Sabatul ca un memorial perpetuu al încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat și prima femeie au fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării de creație, dându-li-se stăpânire peste pământul întreg și primind răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată, aceasta a fost „foarte bună”, declarând slava lui Dumnezeu. (Gen. 1,2; Ex. 20,8-11; Ps. 19,1-6; 33,6.9; 104; Evrei 11,3)
Dumnezeu a creat cerurile și pământul în șase zile literale și S-a odihnit în ziua a șaptea, instituind Sabatul.
Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui. Căci El zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă.
Spirit of Prophecy
“Dumnezeu a creat pământul în șase zile literale. La creație, El a chemat la existență lucrurile care nu existau. Cerurile și pământul au fost create prin puterea Cuvântului Său.”
Bărbatul și femeia au fost făcuți după chipul lui Dumnezeu, dotați cu individualitate, cu puterea și cu libertatea de a gândi și de a acționa. Deși au fost creați ca ființe libere, fiecare om este o unitate indivizibilă formată din corp, minte și spirit și este dependent de Dumnezeu pentru viață, suflare și toate celelalte. Când primii noștri părinți nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ei au negat dependența lor de El și au căzut din înalta poziție pe care au avut-o când au ascultat de El. Chipul lui Dumnezeu în ei a fost deteriorat și au devenit supuși morții. Urmașii lor le împărtășesc această natură căzută și consecințele ei. Se nasc având slăbiciuni și tendințe spre rău. Dar Dumnezeu, în Hristos, a împăcat lumea cu Sine și, prin Duhul Său, reface în muritorii pocăiți chipul Făcătorului lor. Creați pentru slava lui Dumnezeu, ei sunt chemați să-L iubească pe El, să se iubească unii pe alții și să aibă grijă de lucrurile care se află în jurul lor. (Gen. 1,26-28; 2,7; Ps. 8,4-8; Fapte 17,24-28; Gen. 3; Ps. 51,5; Rom. 5,12-17; 2 Cor. 5,19.20; Ps. 51,10; 1 Ioan 4,7.8.11.20; Gen. 2,15)
Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu ca o unitate de trup, minte și spirit, dar a căzut prin neascultare.
Apoi Dumnezeu a zis: 'Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.' Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.
Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă? L-ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.
Spirit of Prophecy
“Când Adam a ieșit din mâna Creatorului, el purta, în natura sa fizică, mentală și spirituală, asemănarea cu Făcătorul său.”
Întreaga omenire este în prezent implicată în marea luptă dintre Hristos şi Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, Legea Sa şi suveranitatea Sa asupra universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiinţă creată şi înzestrată cu libertatea de a alege a devenit, prin înălţare de sine, Satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu, generând revolta unei părţi a îngerilor. El a introdus spiritul de rebeliune în lumea aceasta atunci când i-a dus în păcat pe Adam şi pe Eva. Acest păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire, dezordine în lumea creată şi, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul Potopului. Privită de întregul univers, această lume a devenit arena conflictului universal, la finalul căruia, Dumnezeul iubirii va fi îndreptăţit, reabilitat. Pentru a-l ajuta pe poporul Său în această luptă, Domnul Hristos îi trimite pe Duhul Sfânt şi pe îngerii Săi credincioşi să-l călăuzească, să-l ocrotească şi să-l susţină pe calea mântuirii.
Întreaga omenire este implicată în marea luptă cosmică dintre Hristos și Satana privind caracterul și Legea lui Dumnezeu.
Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul și îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.
Spirit of Prophecy
“Lupta pe care Satana o susține împotriva lui Dumnezeu și a poporului Său va ajunge la apogeu în ultimele zile ale istoriei pământului. Satana a venit să distrugă credința lui Dumnezeu în sufletul omului.”
În viaţa Domnului Hristos de perfectă ascultare de voinţa lui Dumnezeu, în suferinţele Sale, în moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispăşire pentru păcatul omenirii, astfel încât aceia care prin credinţă primesc această ispăşire să poată avea viaţa veşnică şi întregul univers creat să poată înţelege mai bine sfânta şi infinita iubire a Creatorului.
Prin viața, moartea și învierea lui Hristos, Dumnezeu a asigurat singurul mijloc de ispășire pentru păcatul omenirii.
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
Spirit of Prophecy
“Crucea lui Hristos va fi știința și cântarea celor răscumpărați în toată veșnicia. În Hristos cel glorificat ei Îl vor vedea pe Hristos cel crucificat.”
În infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu L-a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca, în El, noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfânt, ne dăm seama de nevoia noastră, ne recunoaştem păcătoşenia, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi ne manifestăm credinţa în Isus ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuţi din nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în inimile noastre şi ne dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, devenim părtaşi la natura divină şi avem asigurarea mântuirii, acum şi în ziua judecăţii.
Prin harul lui Dumnezeu și credința în Hristos, suntem îndreptățiți, reânnoiți și eliberați din robia păcatului.
Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
Spirit of Prophecy
“Harul lui Hristos este gratuit pentru a-l îndreptăți pe păcătos fără niciun merit din partea sa. Îndreptățirea este o iertare deplină și desăvârșită a păcatului.”
Prin moartea Sa pe cruce, Isus a obținut victoria asupra forțelor răului. El, care în timpul lucrării Sale pe Pământ a ținut sub control spiritele demonice, le-a frânt puterea și a asigurat condamnarea lor finală. Biruința lui Isus ne oferă și nouă biruința asupra forțelor răului, care mai încearcă încă să ne ia în stăpânire, în timp ce umblăm cu El în pace, bucurie și încredere în dragostea Sa. Acum Duhul Sfânt locuiește în noi și ne dă putere. Fiind consacrați neîncetat lui Isus, Mântuitorul și Domnul nostru, suntem eliberați de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai trăim în întuneric, în frica de puterile răului, în ignoranța și în lipsa de sens a vieții de dinainte. Odată eliberați prin Isus, suntem chemați să creștem tot mai mult în asemănarea cu caracterul Său, având comuniune cu El zilnic prin rugăciune, hrănindu-ne din Cuvântul Său, meditând la el și la providența Sa, lăudându-L prin cântări, adunându-ne pentru închinare și implicându-ne în misiunea bisericii. Suntem, de asemenea, chemați să urmăm exemplul lui Hristos, slujind cu compasiune pentru împlinirea nevoilor fizice, mintale, sociale, afective și spirituale ale omenirii. Pe măsură ce ne oferim să le slujim cu iubire celor din jurul nostru și să le dăm mărturie despre mântuirea Sa, prezența constantă a lui Dumnezeu alături de noi, prin intermediul Duhului Sfânt, transformă fiecare moment și fiecare responsabilitate într-o experiență spirituală. (1 Cron. 29,11; Ps. 1,1.2; 23,4; 77,11.12; Mat. 20,25-28; 25,31-46; Luca 10,17-20; Ioan 20,21; Rom. 8,38.39; 2 Cor. 3,17.18; Gal. 5,22-25; Ef. 5,19.20; 6,12-18; Fil. 3,7-14; Col. 1,13.14; 2,6.14.15; 1 Tes. 5,16-18.23; Evr. 10,25; Iacov 1,27; 2 Petru 2,9; 3,18; 1 Ioan 4,4)
Prin victoria lui Isus pe cruce și puterea Duhului Sfânt, credincioșii cresc spiritual și biruiesc forțele răului.
Ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Spirit of Prophecy
“Consacrarea de sine, predarea totală lui Dumnezeu, este cerută de cer. Înainte de a mai putea fi plinită, ea trebuie să fie de bunăvoie; căci Dumnezeu nu silește voința nimănui.”
Biserica este comunitatea de credincioși care Îl recunosc pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. Ca o continuare a poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament, suntem chemați să ieșim din lume și să ne unim pentru închinare, pentru comuniune, pentru învățarea Cuvântului, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri și pentru proclamarea pe plan mondial a Evangheliei. Biserica își primește autoritatea de la Hristos, care este întruparea Cuvântului, și din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica este familia lui Dumnezeu; adoptați de El și devenind copiii Lui, membrii bisericii trăiesc în baza noului legământ. Biserica este trupul lui Hristos, o comunitate de credință, al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca să o poată sfinți și curăța. La întoarcerea Sa în triumf, El Își va prezenta o biserică glorioasă, devotată în decursul tuturor veacurilor, răscumpărată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci fiind sfântă și fără prihană. (Gen. 12,3; Fapte 7,38; Ef. 4,11-15; 3,8-11; Mat. 28,19.20; 16,13-20; 18,18; Ef. 2,19-22; 1,22.23; 5,23-27; Col. 1,17.18)
Biserica este comunitatea credincioșilor chemați pentru închinare, părtășie, studiu biblic și proclamarea Evangheliei în lume.
Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu.
Spirit of Prophecy
“Biserica este apărătoarea adevărului desemnată de Dumnezeu. Ea a fost înzestrată cu putere divină specială pentru a face față și a birui influențele lumii.”
Biserica universală este compusă din toți aceia care cred cu adevărat în Hristos. Dar, în zilele sfârşitului – o perioadă de apostazie foarte răspândită – o rămăşiţă a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Această rămăşiţă anunţă sosirea ceasului judecăţii, proclamă mântuirea prin Hristos şi vesteşte apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată prin cei trei îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecăţii din ceruri şi are ca efect o lucrare de pocăinţă şi reformă pe pământ. Fiecare credincios este chemat să participe personal la această acţiune mondială de mărturisire.
În zilele din urmă, Dumnezeu are o rămășiță credincioasă care păzește poruncile Sale și proclamă solia celor trei îngeri.
Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
Spirit of Prophecy
“Într-un sens special, adventiștii de ziua a șaptea au fost puși ca străjeri și purtători de lumină. Lor li s-a încredințat ultima avertizare pentru o lume care piere.”
Biserica este un corp de credincioşi, compus din mulţi membri, chemaţi din toate naţiunile, limbile şi popoarele. În Hristos, noi suntem o nouă creaţie; deosebirile de rasă, cultură, educaţie şi naţionalitate, precum şi diferenţele dintre cei de sus şi cei de jos, dintre cei bogaţi şi cei săraci, dintre bărbaţi şi femei nu trebuie să genereze dezbinări între noi. Suntem cu toţii egali în Hristos, care, prin acelaşi Spirit, ne-a legat printr-o comuniune unică de El şi unii de alţii; noi trebuie să slujim şi să fim slujiţi fără discriminare şi prejudecăţi. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Scriptură, noi împărtăşim aceeaşi credinţă şi speranţă şi le oferim tuturor oamenilor o mărturie unanimă. Această unitate are drept sursă unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca să fim copii ai Săi.
Biserica este un singur trup în Hristos, unde toate diferențele omenești sunt depășite prin unitatea în Duhul Sfânt.
Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.
Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Spirit of Prophecy
“Hristos nu recunoaște nicio distincție de naționalitate, rang sau crez. Învățătorii religiei iudaice creaseră o prăpastie largă între ei și celelalte popoare. Dar Hristos a venit să dărâme orice zid de despărțire.”
Prin botez, noi ne mărturisim credința în moartea și învierea lui Isus Hristos și dăm mărturie privind moartea noastră față de păcat și hotărârea de a duce o viață nouă. În acest fel, Îl recunoaștem pe Hristos ca Domn și Mântuitor, devenim parte din poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre și al faptului că L-am primit pe Duhul Sfânt. Botezul are loc prin scufundarea în apă și este condiționat de mărturisirea credinței în Isus și de dovezi ale pocăinței de păcat. Este precedat de instruire în adevărurile Sfintelor Scripturi și de acceptarea învățăturilor lor. (Rom. 6,1-6; Col. 2,12.13; Fapte 16,30-33; 22,16; 2,38; Mat. 28,19.20.)
Prin botezul prin scufundare, credincioșii mărturisesc credința în Hristos, mor față de păcat și sunt primiți în Biserică.
Pocăiți-vă, le-a zis Petru, și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.
Spirit of Prophecy
“Hristos a făcut din botez semnul intrării în Împărăția Sa spirituală. El a făcut din aceasta o condiție pozitivă pe care trebuie s-o îndeplinească toți cei care doresc să fie recunoscuți ca aflându-se sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh.”
Ritualul Cinei Domnului este împărtășirea cu simbolurile trupului și sângelui lui Isus, ca o expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și a-l întări. Participând cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni. Pregătirea pentru Sfânta Cină presupune cercetare de sine, pocăință și mărturisire. Învățătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor ca un simbol al unei purificări reînnoite, o expresie a dispoziției de a ne sluji unul altuia în umilință, asemenea lui Hristos, și de a ne uni inimile în dragoste. Serviciul Cinei este deschis tuturor celor care cred în Hristos, împlinind condițiile pocăinței și ale ritualului spălării picioarelor (1 Cor. 10,16.17; 11,23-30; Mat. 26,17-30; Apoc. 3,20; Ioan 6,48-63; 13,1-17)
Cina Domnului și spălarea picioarelor sunt rânduieli sacre prin care proclamăm moartea lui Hristos și exprimăm comuniunea noastră.
Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat; și anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: 'Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.'
Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu.
Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: 'Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.'
Spirit of Prophecy
“Hristos a instituit acest serviciu pentru ca el să vorbească simțurilor noastre despre dragostea lui Dumnezeu manifestată în favoarea noastră. Sufletul nostru nu poate avea nicio legătură cu Dumnezeu decât prin Hristos.”
Dumnezeu a revărsat daruri spirituale asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice generație, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o slujire plină de iubire și pentru binele comun al bisericii și al omenirii. Date prin intermediul Duhului Sfânt, care le împarte fiecărui membru după cum voiește, darurile aduc cu ele toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie biserica pentru a-și îndeplini funcțiile stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi, aceste daruri presupun activități de slujire, precum darul vindecării, al credinței, al profeției, predicării, învățării altora, al administrării, împăcării, compasiunii, slujirii din iubire până la sacrificiu de sine, pentru ajutarea și încurajarea oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastorație, cea evanghelistică, apostolică și de învățare a altora, lucrări necesare în mod deosebit pentru pregătirea membrilor în vederea slujirii, pentru dezvoltarea bisericii și atingerea maturității spirituale, precum și pentru realizarea unității în credință și în cunoașterea lui Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niște administratori credincioși ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de influențele distructive ale falselor învățături, progresează cu puterea de creștere ce vine de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste.(Rom. 12,4-8; 1 Cor. 12,9-11.27.28; Ef. 4,8.11-16; Fapte 6,1-7; 1 Tim. 3,1-13; 1 Petru 4,10.11.)
Duhul Sfânt dăruiește daruri spirituale fiecărui credincios pentru slujirea Bisericii și împlinirea misiunii ei în lume.
Sunt felurite daruri, dar este același Duh; sunt felurite slujbe, dar este același Domn; sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți.
Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, profeți; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.
Între darurile Duhului Sfânt se află și profeția. Acest dar este un semn de identificare al bisericii rămășiței și a fost manifestat în lucrarea lui Ellen White – solul trimis de Dumnezeu. Scrierile ei sunt o continuă sursă a adevărului, învestită cu autoritate, aducându-i bisericii încurajare, călăuzire, instruire și mustrare. Ele exprimă în mod clar faptul că Biblia este etalonul după care orice învățătură și experiență trebuie să fie verificate. (Ioel 2,28.29; Fapte 2,14-21; Evrei 1,1-3; Apoc. 12,17; 19,10.)
Darul profeției s-a manifestat în lucrarea lui Ellen G. White, oferind călăuzire profetică Bisericii rămășiței.
După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa visuri, și tinerii voștri vor avea vedenii.
Spirit of Prophecy
“Duhul Sfânt este autorul Scripturilor și al Spiritului Profeției. Acestea nu trebuie nici ridicate deasupra Bibliei, nici puse în locul ei. Biblia este singurul standard prin care toate scrierile și doctrinele trebuie judecate.”
Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în cele Zece Porunci şi exemplificate în viaţa Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui Dumnezeu cu privire la comportamentul şi relaţiile umane şi sunt obligatorii pentru toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul după care se desfăşoară judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidenţă păcatul şi trezesc simţământul nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har, nu prin fapte, iar rodul ei este ascultarea de Porunci. Această ascultare dezvoltă caracterul creştin şi are ca rezultat o stare de bine. Este o dovadă a iubirii noastre faţă de Domnul şi a preocupării pentru semenii noştri. Ascultarea care vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viaţa şi întăreşte în acest fel mărturisirea creştină.
Cele Zece Porunci exprimă voința lui Dumnezeu pentru comportamentul omenesc și rămân obligatorii pentru toți oamenii.
Isus i-a răspuns: 'Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.' Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună.
Spirit of Prophecy
“Singura definiție a păcatului dată în Biblie este că 'păcatul este călcarea Legii' (1 Ioan 3:4). Cuvântul lui Dumnezeu declară: 'Nu este om drept pe pământ care să facă binele și să nu păcătuiască' (Eclesiastul 7:20).”
Binefăcătorul Creator, după cele şase zile ale creaţiei, S-a odihnit în cea de-a şaptea zi şi a instituit Sabatul pentru toţi oamenii, ca un monument de aducere-aminte a creaţiei. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere păzirea acestui Sabat, ziua a şaptea, ca zi de odihnă, de închinare şi slujire în armonie cu învăţătura şi practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută comuniune cu Dumnezeu şi cu ceilalţi credincioşi. El este un simbol al răscumpărării noastre în Hristos, un semn al sfinţirii noastre, o dovadă a loialităţii şi o pregustare a viitorului nostru veşnic în împărăţia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al legământului veşnic dintre Dumnezeu şi poporul Său. Păzirea cu bucurie a acestui timp sfânt, de seara până seara, de la apus de soare până la apus de soare, este o celebrare a actelor creatoare şi răscumpărătoare ale lui Dumnezeu.
Ziua a șaptea, Sabatul, este memorial al creației, semn al sfințirii și zi de odihnă și închinare rânduită de Dumnezeu.
Dumnezeu Și-a sfârșit în ziua a șaptea lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o.
Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău.
Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; așa că Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.
Spirit of Prophecy
“Sabatul este un semn al relației existente între Dumnezeu și poporul Său, un semn că ei sunt poporul Lui care ascultă, că ei păzesc Legea Lui sfântă. Păzirea Sabatului este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru păstrarea cunoștinței despre El.”
Noi suntem administratori numiți de Dumnezeu, care ne-a încredinţat timp, oportunităţi, capacităţi, bunuri materiale şi binecuvântările şi resursele Pământului. Suntem responsabili în faţa Lui pentru buna lor folosire. Noi Îl recunoaştem pe Dumnezeu ca proprietar prin slujirea cu devotament adusă Lui şi semenilor noştri, prin înapoierea zecimii şi prin oferirea de daruri în vederea vestirii Evangheliei şi susţinerii şi dezvoltării bisericii Sale. Administrarea acestor resurse este un privilegiu dat nouă de Dumnezeu pentru creşterea în dragoste şi pentru biruinţa asupra egoismului şi lăcomiei. Un bun administrator se bucură de binecuvântările ce vin asupra altora, ca rezultat al credincioşiei lui.
Suntem administratorii lui Dumnezeu, chemați să folosim credincioios resursele încredințate și să restituim zecimile și darurile.
Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor.
Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem să-Ți aducem daruri de bunăvoie? Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem.
Spirit of Prophecy
“Sistemul zecimii datează dinaintea timpului lui Moise. Li s-a cerut oamenilor să aducă daruri lui Dumnezeu în scopuri religioase încă din zilele lui Adam. Prin aceasta ei puteau arăta recunoștința față de dărnicia lui Dumnezeu.”
Noi suntem chemați să fim un popor evlavios, care gândește, simte și acționează în armonie cu principiile Cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi caracterul Domnului nostru, trebuie să ne angajăm numai în acele activități care vor produce în viața noastră puritatea, sănătatea și bucuria manifestate în viața Domnului Hristos. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului-gust și frumuseții creștine. În timp ce recunoaștem deosebirile dintre diferite civilizații, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun-gust, așa cum le stă bine acelora a căror adevărată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. Și pentru că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent. Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, trebuie să adoptăm cea mai sănătoasă alimentație cu putință și să ne abținem de la hrana necurată arătată în Sfintele Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă a medicamentelor și a narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi trebuie să ne abținem de la consumarea lor. În schimb, trebuie să ne implicăm în tot ceea ce aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care dorește să fim sănătoși, folositori și plini de bucurie și bunătate. (Rom. 12,1.2; 1 Ioan 2,6; Ef. 5,1-21; Fil. 4,8; 2 Cor. 10,5; 6,14 – 7,1; 1 Petru 3,1-4; 1 Cor. 6,19.20; 10,31; Lev. 11,1-47; 3 Ioan 2)
Creștinii sunt chemați să trăiască evlavios, îngrijindu-și trupul și mintea în armonie cu principiile cerești.
Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru.
Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit — la aceea să vă gândiți.
Spirit of Prophecy
“Creștinii adevărați nu vor dori să intre pe nicio ușă pe care Maestrul lor n-ar intra și nu vor frecventa niciun loc unde El nu ar putea fi invitat.”
Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu, în Eden. Isus a proclamat-o ca fiind unirea pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, într-o comuniune plină de iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu, ca și cu tovarășul de viață și trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtășesc o credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea constituie baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia, fidelitatea și permanența relațiilor dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț, Isus i-a învățat pe oameni că persoana care divorțează de tovarășul de viață, cu excepția cazului de adulter, și se recăsătorește cu altcineva comite adulter. Deși relațiile în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii care se dedică total unul celuilalt, în Hristos, se poate obține unitatea plină de iubire, prin călăuzirea Duhului și îndrumarea bisericii. Dumnezeu binecuvântează familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină maturitate. Părinții trebuie să-și crească astfel copiii, încât aceștia să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că Domnul Hristos este autorul plin de iubire al disciplinei, întotdeauna binevoitor, care le poartă de grijă și dorește ca ei să devină membri ai trupului Său, familia lui Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei constituie unul dintre semnele distinctive ale ultimei solii a Evangheliei. Gen. 2,18-25; Mat. 19,3-9; Ioan 2,1-11; 2 Cor. 6,14; Ef. 5,21-33; Mat. 5,31.32; Marcu 10,11.12; Luca 16,18; 1 Cor. 7,10.11; Ex. 20,12; Ef. 6,1-4; Deut. 6,5-9; Prov. 22,6; Mal. 4,5.6). Familia este primul loc unde trebuie să se realizeze refacerea chipului lui Dumnezeu în bărbați și femei. În cadrul familiei, tatăl, mama și copiii se pot exprima liber, venind unul în întâmpinarea nevoii celuilalt de împreună-simțire, de iubire și intimitate. Aici se formează identitatea și se dezvoltă simțul valorii personale. Căminul este, de asemenea, locul unde, prin harul lui Dumnezeu, principiile adevăratului creștinism sunt puse în practică, iar valorile lui se transmit de la o generație la alta. Familia poate fi un loc al unei depline fericiri. Ea poate fi, de asemenea, scena unor teribile dureri. Viața armonioasă a familiei demonstrează principiile creștinismului transpuse în practică, făcând cunoscut caracterul lui Dumnezeu. Din nefericire, manifestarea acestor caracteristici este mult prea rară în familiile moderne. În schimb, în multe familii se manifestă gândurile și interesele egoiste ale inimii omenești – cearta, răzvrătirea, rivalitatea, mânia, necuviința și chiar cruzimea. Dar, aceste caracteristici n-au făcut parte din planul originar al lui Dumnezeu. Isus a spus: „De la început n-a fost așa” (Mat. 19,8)
Căsătoria, instituită de Dumnezeu în Eden, este o unire sacră pe viață între un bărbat și o femeie care împart aceeași credință.
N-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască? Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.
Spirit of Prophecy
“Dumnezeu a celebrat prima căsătorie. Astfel această instituție Îl are drept autor pe Creatorul universului. Căsătoria este onorabilă; ea a fost unul dintre primele daruri ale lui Dumnezeu pentru om.”
24.
Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc
În ceruri, există un Sanctuar – adevăratul tabernacul, ridicat nu de om, ci de Domnul. În el, Domnul Hristos slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția credincioșilor beneficiile jertfei Sale ispășitoare, aduse o dată pentru toți, pe cruce. El Și-a preluat funcția de Mare-Preot al nostru și Și-a început lucrarea de mijlocire în momentul înălțării Sale. În anul 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2.300 de zile, El a intrat în cea de-a doua și ultima fază a slujirii Sale ispășitoare. Aceasta este o lucrare a judecății de cercetare, care este o etapă a eliminării definitive a tuturor păcatelor, simbolizată prin curățarea sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de Ispășire. În acel serviciu simbolic, sanctuarul era curățat cu sângele animalelor jertfite, dar lucrurile cerești sunt purificate cu sacrificiul desăvârșit al sângelui lui Isus Hristos. Judecata de cercetare le descoperă ființelor cerești care dintre cei morți dorm în Hristos și, astfel, în El, sunt socotiți vrednici de a avea parte de prima înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos și, în El, prin urmare, sunt gata pentru înălțarea în împărăția Sa cea veșnică. Această judecată justifică dreptatea lui Dumnezeu în salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care I-au rămas loiali lui Dumnezeu vor primi împărăția. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca încheierea timpului de probă al omenirii, înaintea celei de a doua veniri a Domnului Hristos. (Evrei 8,1-5; 4,14-16; 9,11-28; 10,19-22; 1,3; 2,16.17; Dan. 7,9-27; 8,13.14; 9,24-27; Num. 14,34; Ezech. 4,6; Lev. 16; Apoc. 14,6.7; 20,12; 14,12; 22,12.)
Hristos slujește ca Mare Preot în sanctuarul ceresc, iar din 1844 desfășoară lucrarea de judecată de cercetare.
Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt și al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mâini omenești, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
Spirit of Prophecy
“Subiectul sanctuarului a fost cheia care a deschis taina dezamăgirii din 1844. El a descoperit un sistem complet de adevăr, legat armonios între el, arătând că mâna lui Dumnezeu a condus marea mișcare adventă.”
A Doua Venire a Domnului Hristos este binecuvântata speranţă a bisericii – marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi reală, personală, vizibilă şi mondială. Când El va reveni, morţii neprihăniţi vor fi înviaţi şi, împreună cu neprihăniţii cei vii, vor fi glorificaţi şi luaţi la cer, dar cei nelegiuiţi vor muri. Împlinirea aproape completă a majorităţii profeţiilor, împreună cu situaţia actuală a lumii, arată faptul că venirea Domnului Hristos este iminentă. Momentul exact al acestui eveniment n-a fost făcut cunoscut, de aceea suntem îndemnaţi să fim pregătiţi în orice clipă.
A doua venire a lui Hristos va fi literală, vizibilă și universală, fiind speranța binecuvântată a Bisericii.
Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos.
Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui.
Spirit of Prophecy
“Venirea Domnului a fost în toate veacurile speranța adevăraților Săi urmași. Făgăduința Mântuitorului la despărțire, de pe Muntele Măslinilor, că va veni din nou, a luminat viitorul ucenicilor Săi cu bucurie și speranță.”
Plata pentru păcat este moartea. Dar Dumnezeu, care este singurul nemuritor, le va da viaţă veşnică celor răscumpăraţi. Până în ziua aceea însă, moartea este o stare de inconştienţă pentru toţi oamenii. Când Domnul Hristos, care este viaţa noastră, va reveni, neprihăniţii înviaţi şi cei neprihăniţi în viaţă vor fi glorificaţi şi luaţi ca să-L întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiţi, va avea loc după o mie de ani.
Moartea este o stare de inconștiență; nemurirea este darul lui Dumnezeu acordat celor drepți la învierea din zilele din urmă.
Fericitul și singurul Stăpânitor, Împăratul împărăților și Domnul domnilor, singurul care are nemurirea.
Spirit of Prophecy
“Teoria nemuririi naturale a sufletului este una din acele învățături false pe care Roma le-a împrumutat din păgânism și le-a încorporat în religia creștinătății.”
Mileniul reprezintă domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinţii Săi în ceruri, între prima şi a doua înviere. În acest timp, morţii cei nelegiuiţi vor fi judecaţi; pământul va fi cu totul pustiu, fără fiinţe umane vii care să-l locuiască, fiind ocupat numai de Satana şi îngerii săi. La sfârşitul mileniului, Domnul Hristos cu sfinţii Săi şi Cetatea cea sfântă vor coborî din ceruri pe pământ. Morţii cei nelegiuiţi vor fi atunci înviaţi şi, împreună cu Satana şi cu îngerii lui, vor înconjura cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu şi-i va arde şi va curăţa pământul. Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat şi de păcătoşi.
Mileniul este domnia de o mie de ani în cer, la sfârșitul căreia păcatul și păcătoșii vor fi distruși pentru totdeauna.
Apoi am văzut coborându-se din cer un înger, care ținea în mână cheia Adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani.
Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat și va ieși din temnița lui ca să înșele neamurile. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.
Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit.
Spirit of Prophecy
“La sfârșitul celor o mie de ani, Hristos va reveni din nou pe pământ. El va fi însoțit de oștirea celor răscumpărați și escortat de un cortegiu de îngeri. Sfânta Cetate va coborî și se va așeza pe pământul curățit și pregătit pentru ea.”
Pe Noul Pământ, în care domnește neprihănirea, Dumnezeu le va oferi o casă eternă celor răscumpărați și un mediu perfect pentru viața, iubirea și bucuria veșnică, precum și pentru a putea învăța în prezența Lui. Căci aici Dumnezeu Însuși va locui cu poporul Său, iar moartea și suferința vor fi deja dispărute. Marea luptă va fi încheiată și nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, cu viață și fără viață, vor declara că Dumnezeu este dragoste, iar El va domni veșnic. Amin! (2 Petru 3,13; Isaia 35; 65,17-25; Mat. 5,5; Apoc. 21,1-7; 22,1-5; 11,15)
Pe Pământul Nou, Dumnezeu va locui veșnic cu poporul Său, iar păcatul, suferința și moartea nu vor mai exista.
Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere.
Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou; nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute, și nimănui nu-i vor mai veni în minte.
Spirit of Prophecy
“Acolo, mințile nemuritoare vor contempla cu o încântare nesfârșită minunile puterii creatoare, tainele iubirii răscumpărătoare. Acolo nu va fi niciun vrăjmaș crud și amăgitor care să ispitească la uitarea lui Dumnezeu.”
